Judo
30 august, 1982
Data nasterii
Romania
Tara
Judo
Sport
Jocuri Olimpice 2004, 2008, 2012
Competitii
Reușim imposibilul
Provocarea imposibilului nu se dezvăluie din prima. Uneori apare pe neașteptate în sufletul unei sportive în devenire. La început sub forme mai timide, nehotărâte, voalate, dar care aprind din umbră motivațiile și dorințele de afirmare, când aceasta se așteaptă mai puțin. La fel a fost și în cazul Alinei Dumitru, prima noastră campioană olimpică la judo din toate timpurile.
Momentul decisiv în care Alina s-a îndrăgostit de sport a fost la câștigarea primei medalii, dar până atunci a fost o cale lungă. În primii doi ani de zile în care a practicat judo, acest sport nu i-a adus mari satisfacții. Totuși, Alinei i-a plăcut sportul de contact, era fascinată de ce vedea în sala de judo și s-a simțit mereu motivată de antrenorul ei.
-
-
Era văzută de cei din jur ca o mică fetiță firavă, până în momentul în care ea a decis să schimbe acest lucru în timpul unui cantonament. A reușit să iasă din ritmul vechi și la final a devenit o nouă persoană, plină de motivație și hotărâre, o nouă persoană care avea încredere în abilitățile ei și care în scurt timp a început să depășească orice obstacol care până atunci i se părea de netrecut.
Hotărârea și perseverența au stat la baza transformării ei spectaculoase. Pentru Alina Dumitru imposibilul a devenit posibil într-un moment, iar restul e istorie.
A intrat însă în istoria sportului românesc după ce la Beijing a devenit prima noastră campioană olimpică la judo din toate timpurile.
S-a retras din activitatea competițională după Jocurile Olimpice de la Londra.
Alina Alexandra Dumitru (devenită Sămărghițan după căsătoria cu kinetoterapeutul Ciprian Sămărghițan) a practicat judo la CSA Steaua, cele mai multe trofee obținându-le în limitele categoriei 48 kg. La lotul național a fost antrenată de Florin Bercean, primul succes notabil pe plan internațional înregistrându-l în 2000, la Campionatele Mondiale de juniori din Tunis.
La seniori, cea dintâi medalie, de bronz, a câștigat-o la Campionatele Europene din 2002 (Maribor). Au urmat, consecutiv, cinci titluri europene: 2004 (București), 2005 (Rotterdam), 2006 (Tampere), 2007 (Belgrad) și 2008 (Lisabona).
A fost imbatabilă în Europa timp de aproape opt ani, dar nu a reușit să câștige titlul mondial. Și-a adjudecat însă trei medalii de bronz la Campionatele Mondiale din 2005 (Cairo), 2007 (Rio de Janeiro) și 2010 (Tokyo).
După ce în 2004 la JO de la Atena a ocupat locul 5, doar câteva secunde despărțind-o de o medalie, în 2008 a intrat în istoria sportului românesc, după ce la Beijing a devenit prima campioană olimpică din istoria judo-ului românesc. La JO de la Londra din 2012 și-a adjudecat medalia de argint, după o finală dramatică în care a evoluat accidentată la cot.
S-a retras din activitatea competițională după JO de la Londra și a început să antreneze o grupă de copii la CSA Steaua. S-a implicat totodată în mai multe proiecte de promovare a judo-ului în rândul copiilor.
I-a fost conferit Ordinul național „Meritul Sportiv” clasa I.